Exist

Ieri,
eram un boboc
desprins
din neştirea gândului,
floarea inocenţei!

Azi,
frunză risipită pe alee,
jumătatea timpului
absorbit
de ecoul cuvintelor
plutind în derivă
neobosită corabie,
călcată-n picioare,
frântă
din deznădejdea
frumuseţii multului
spus în cuvinte!

Sunt
aleea pe care trec
neobosiţi
îndrăgostiţii vremii,
locul umbrit
adăpost de jurăminte,
sigur din dragoste spuse!

Banca,
popas al celor doi,
el şi ea îmbrăţişaţi,
pierduţi în labirintul
iubirii împărtăşite,
timpul trecut şi cel de-acum
înlăcrimat,
în neputinţă sunt.
Exist!
--------------------