Popas

Popas

Un popas pentru suflet aleg
sa nu fiu pustiu si bantuit
aici sa-mi spun oful si ce simt
ca tare samanam la fire,

te doare inima pe tine, de mine
si capul te doare de durerea mea
ca stii si tu prea bine
aceleasi dureri le aveai si tu candva,

de aceea ma vezi, ma urmezi,
ma petreci cu ochii cat e zarea mea
si-mi stii menirea cand altii nu o pot vedea.
Esti popasul meu in viata mea?

Apare de te miri unde si tot asa
dispare cu zambetul meu cu tot!
Sa-i spui ca nu ai vrea sa vezi
acei ochi si privesti aiurea?

Sa vina toamna asta odata
ma ma imbaiez in culoare,
sa ma amestec cu iarna
pana-n primavara urmatoare.

Un popas sa fac atunci cand
obosit de timp, de argintiu
ratacesc pe carari albastre
pana la marea cea mare
si dincolo de ea...

Apoi departe de mine sa-mi duc
ielele la culcare, departe de tine
de culoare pana-n zarea gri spre inserat.
Popas prelungit, iata-l...Bine te-am gasit!