Imi zic

-De ce crezi ca oamenii au nevoie de consiliere? Eu nu am nevoie, am constatat de fiecare data cand am avut nevoie de un sfat ca parerea mea era cea care tinea cu mine si imi oferea o alternativa buna. Ca sa nu iti spun ca sfaturile primite de la binevoitori, au fost in fel si chip, cu totul altceva. Le-am
simtit rudimentare, uneori soioase, alteori ca un fel de vid... Eu sunt fericita cu mine, si fiecare zi in care pot sa fiu numai cu mine ma incarca cu energie pozitiva, care-mi da o stare de eleganta in atitudine... Armonia in care reusesc sa ma balacesc in singuratate-mi, ma obliga sa traiesc un soi de poveste in care eu sunt eroul principal si nimeni altcineva nu poate concura cu mine pentru simplul fapt ca in spatiul ocupat de mine, sunt doar... eu! Situatia imi convine de minune, de aici pana la lene e doar o aruncatura de privire cat de ici pana-n odaia cealalta. In acest timp care il petrec cu mine insami calatoresc purtata de valul imaginilor stocate in minte-mi. Ma gasesc calatorind la capatul pamantului, unde ma simt victorioasa, imi infing drapelul intr-un varf... si savurez reusita, dar nu uit sa-mi imaginez ca sunt extrem de obosita si imi este tare dor de fiica mea. Disper... de acolo si pana acasa sunt mii si mii de kilometrii, ma gasesc doar eu cu victoria mea, simt timpul si departarea ca un fel de pierzanie si dintr-o data imi vad pisicul pleostit ce-mi miorlaie prin preajma. E bine acasa... imi zic!