Indragostirea

Ma bucur ca plec la tara! De azi exact intr-o

luna ma asez la casa mea de langa glia

inmiresmata si impodobita cu forme de relief

ghiduse, incarcata ochi cu paduri colorate,

toate puse acolo sa le admir eu diminetile

din zorii zilei, pana seara cand piere si

ultima geana de lumina.
 
Toata lumea spune; am infrant sistemul, ha,

ha, ha... eu mi-am infrant mandria, care

ticaia ca un ceas zurliu ce galopa sa isi

arunce limbile si in sens invers; ca sa nu ma

bata vina si pacatul de a trai altfel decat

ma accepta universul si constiinta mea...
Ani de zile m-am minunat, pana mi s-au

prelungit si dintii din gura! Romanul poate

fi, are  voie sa fie si prost ca unealta

ruginita, uitata dupa casa in ploaie, un

sfert de secol. Doamne si cate lectii am luat

despre care nu stim ca exista, si in fata, dar

si in dos! Am lasat si eu ceva in urma in

acest imens ocean de fudulie... cu siguranta

sunt si acestea niste lectii, despre care

multi nu au stiut ca au leac ! Una peste

alta, dupa o lupta pe viata si pe moarte cu

mine insami mi-am atins telul; sa ma intorc

in natura, pentru mine este precum apa din

izvorul ce susura neincetat printre stanci,

pietre si huma, izvorata din haul pamantului.

Azi stiu cum imi este fratele, pot sa il

numesc asa chiar daca risc sa nu-mi fie

cererea abrobata.( Ionela V.Horge )