Celest

Umbrele amiezii se lasa usor,
plang sfarsitul unui Zeu
nu l-au vazut in chin cum moare,
unii-si rup de pe ei toale
de durere, altii trec agale,

unii asteapta, se siuiesc si
 moartea-i pricinuesc,
altii strang din dinti cu jale
lacrimile curg siroaie...

Unii-l vad... se risipeste
in luminile celeste,
altii au gasit cu rost
sa isi bea cafeaua-n colt.

-Popor ce nu stii azi cum ieri
murea un Demiurg pe cer
ca un CRIST ucis cu spor
Eminescu' nesecat izvor.