Reminiscenta

Prapastii ciudate se deschid
pe aleeile ce altadata paseam linistit
si ca o intrebare luna e in loc de soare

Parfumul ei ramas pe holuri...
o mirare, e gluma prelunga
ce ma scoate din sarite azi

Ieri o cautam, insa ea in nestirea ei
nu ma vedea, cand insa m-a observat
ca o pricina am disparut in zare

Un timp m-am batut cu pumnul in piept
pentru realizarea-mi de om destept;
Dar tot nu ma simt razbunat

si caut ce am pierdut, gasesc ca nu-i
destul, pornesc la drum  cu sapte cai,
sapte mandre si sapte feciorei.

O caut... ea pitita dupa-o stanca
pe furis ma urmareste, crede, stie
c-o sa vreau s-o arunc in culmea care

mi-a rapit lumina vie impreuna c-o
suita de surate si bordeie strambe
hurluite, impaiate, deocheate!

Cine e de vina oare?