De as fi in lumea mea
cate as spune, la cate as visa
dar sunt prins-ntr-o clepsidra
numar zilele cu frica
de m-as regasi in timpul asta
in care prietenul e dusman prevestit
sa pot as vrea a-i fi tovaras
si nicicand osandit
prieten si dusman... la cate
au fost, la cate au mai ramas
si clipele curg in nestire
dispare rosul din obraz.
O! Ce lunga-ti e chemarea
si ce lumina palida te-nsoteste!
De parca balta ar fi inghitit
norii cu totul... si luna clipeste
sporadic de sus, unde erai?
Unde-ai ajuns? Ce ai vrut?
In ce ai crezut? De ce ai plecat
si te intorci acum?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu