Sufletul tau

 Sufletul tau

Sufletul tau m-a atins intr-o toamna,
in care, ravasita de crengile umede si putrede
cautam un far in noaptea zilelor,
care erau senine pentru altii,
dar pentru mine erau noptile de dinaintea furtunii!


 De atunci lumea s-a schimbat trecand in
umbre, in vise, in realitati seci
totul era o lupta necontenita
cu misterul crudelor povesti despre
porti inchise-n nas.

Am simtit ca lumea ta e bla, bla, bla,
dar tot nu am fost convinsa pana azi
ca era chiar asa. Cel ma crud dintre
toti erai tu, insa eu nu vedeam,
imi doream cu ardoare o farama din iubire,

N-a fost sa fie, n-a fost sa fie
visul rece m-a transformat intr-o anomalie.
Ceva ce trece, dar urmele raman intr-o evolutie
despre care nu stiai nimic si nu credeai
ca aiureala are logica ei.

Azi... e totul altfel, micimea asta nu ma vede
cu ochi buni si ma goneste din mijlocul
lumii pe care o tot adun in palma mea
ca mai apoi sa-mi curga printre degete.
Sufletul tau m-a atins intr-o toamna de vis!