Acest amarat poet

Acest poet e singur si tacut,
in straie simple se imbraca
poti vorbi orice cu el
si nicicand de tine nu se leapada.

Acest amar poet pentru unii
si dulce ca un fagure pentru altii
e... ca vai de capu lui...
nici placut, nici neplacut.

Acest vestit orator azi tace.
In tacerea lui ascunde patimi,
ce nu pot fi, nici dezlegate,
dar nici asumate.

Acest zurliu poet ce-si
flutura coama peste tot,
ca un fluture zburda  din
frumuseti in frumuseti;

Si acest alunecos poet
nu se rusineaza de nimic,
stie ca este scris undeva
ca el sa fie oratorul.

Daca scrie... supara mereu
pe cineva, bucura pe altcineva,
alina pe unii, incurca pe altii
ca un zurliu profet.

Acest drag poet, ma intreb,
de unde a venit? Ce lumina croita
din intuneric a strapuns vazduhul vietii
azvarlindu-l pana la picioarele noastre?

Ne incurcam in el si-l stergem de tot
bazaltul, de toate maracinile il agatam
si-n tot ce face ne bagam, il tragem de
coditele blonde ca pe o fetita-l suparam.

Poetul... ce sa crezi? Isi vede de drumul
lui, nu cata, nu judeca, nu asupreste,
nu vorbeste din varful limbii, atunci,
dragi cititori in stele,

cum de va impiedicati de el?