Ma-ntind peste timp
în spatiu si culoare
cu valurile-n par
prinse-n spice
de soare.
Alerg,
vânt purtator
de griji învalmasite
în aerul plin de mireasma
frunzelor asternute
pe carare în ploaie
si-ascult glasul
tomnatic al merlelor
din scorburi,
Cuget oprindu-mi drumul
si vad o pereche de tineri
cum prinsi sunt în mreaja
vapailor mistuitoare
al primelor simtaminte
desprinse din dragostea lor,
ori stii, ori ba, altii înaintea lor
la fel s-au prins în juraminte!
Câte au fost toate
la timpul lor vapai,
ori binecuvântare?
Judecam, judecati vom fi
de ploi, ninsori
si pribegii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu